Liga pentru Deșteptarea României cere demiterea ministrului UDMR al Tineretului și Sportului, Eduard Novak, militant pentru autonomia „ținutului secuiesc”. TOATE MOTIVELE AICI



ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe web. Intrați direct pe web site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

Într-o Scrisoare deschisă adresată Domnului Prim-Ministru Nicolae Ionel Ciucă, Liga pentru Deșteptarea României prin președintele ei, Aureliu Surulescu, cere demiterea ministrului UDMR al Tineretului și Sportului, Eduard Novak. Iată motivele organizației:

Stimate Domnule Prim-Ministru,


adresăm prezenta scrisoare, în legătură cu activitatea derulată de
către unul dintre miniștrii Guvernului pe care îl conduceți, respectiv
domnul ministru Eduard Novak, cu solicitarea expresă de a lua act de
cele sesizate și de a dispune demiterea acestuia din funcția de Ministru al Tineretului și Sportului, având în vedere următoarele:

La
finalul anului 2020 domnul ministru Eduard Novak a preluat mandatul de
Ministru al Tineretului și Sportului, învestitură acordată cu încredere,
unui sportiv cu performanțe remarcabile, care a reprezentat România cu
onoare în competițiile de ciclism și despre care s-ar fi presupus că va urmări interesele sportivilor români, indiferent de disciplina în care activează.

Declarațiile
domnului ministru vizau, la acel second, crearea unui plan de acțiune,
prin care să se asigure o bună pregătire a sportivilor români, mai ales
în contextul Jocurilor Olimpice de la Tokyo, acesta afirmând: “Sunt
conștient de faptul că așteptările sunt foarte mari, cunosc foarte bine
acest domeniu. Îmi place să lucrez sub presiune. Știu că o să fie
greșeli, acuzații, de toate. Dar cel mai mult îmi doresc să las ceva în
urma mea, peste 20 de ani să se spună că Novak a lăsat ceva în urma lui.
Cel mai necessary este să avem o strategie a sportului, fără aceasta nu
putem fi campioni. Anul viitor avem JO, avem CE de fotbal, vreau ca
toți acești copii să primească tot ce au nevoie. Știu că această funcție
poate dura câteva luni, dar vreau să stau până pot implementa ceva”
[1].

În anul 2021, nu s-a remarcat luarea vreunor măsuri pentru
optimizarea pregătirii reprezentanților țării noastre la Jocurile
Olimpice de la Tokyo ori în ceea ce privește vreo altă competiție de
sport, în schimb, domnul ministru a debutat în funcția executivă prin a
crea disensiuni, plasându-se mai degrabă în rolul de critic al
sportivilor României și mai puțin în cel de susținător al acestora.

Remarcăm
în acest sens declarațiile hazardate privitoare la absența jucătoarelor
de tenis de la competiția din Japonia, care nu absentau din lipsă de
interes, ci din motive preponderent medicale [2], precum și afirmația
neavenită la adresa marii campioane Ana Maria Popescu, pe care chiar și
prim-ministrul în funcție din acea epocă a etichetat-o a fi „un
comentariu nefericit”[3].

Pe de altă parte, demersurile de
reconstrucție a sportului românesc au rămas la stadiul de intenții și
discuții, fără implementarea vreunei măsuri concrete, domnul ministru
susținând că: „Am inițiat foarte multe discuții pentru construirea unui
velodrom, am discutat la Miercurea Ciuc, Timișoara, la Cluj ar fi
interes. Acum șase-șapte ani, nimeni nu pomenea de velodrom. De trei ani
am început să organizez campionate naționale în Plovdiv (Bulgaria), să
conturăm o echipă națională de velodrom, iar din ce în ce mai multă lume
vorbește de velodrom. Este inevitabil să nu fie construit unul, două
sau trei velodroame în România” [4]. O fi inevitabil, dar nu pentru
domnul ministru.

După acest bilanț al activității ample derulate
în cursul anului 2021, domnul ministru a declarat: „Mă simt mulțumit de
anul acesta. (…)Trebuie să fim organizația care dă direcția, sprijină
și arată drumul către performanță. Tot ce înseamnă activitate sportivă  și
tot ce înseamnă și construirea de baze sportive trebuie să treacă și pe
aici. (…) Primul an a fost de analiză, anul 2022 poate fi anul
realizărilor, adică a proiectelor pe care le-am propus, strategia
sportului, digitalizarea sportului salarizării antrenorilor și alte
proiecte importante care se vor materializa” [5]. Deci un ministru care
declara la preluarea funcției publice că dorește să lase ceva în urma
lui, conștient că mandatul poate dura doar câteva luni, și-a luat
permisiunea ca un an întreg, an consacrat Jocurilor Olimpice, să
efectueze o analiză, urmând ca „poate” anul 2022 să fie cel al
realizărilor.

Reticența domniei sale cu privire la anul în curs a
fost întemeiată, căci în cele șapte luni scurse din acest an nu s-au
întrezărit nicicum realizări, ci s-a continuat în aceeași direcție a
neputinței și a declarațiilor goale, fapt constatat și de către
Președintele Federației Române de Canotaj, care semnala în primăvară
o nouă subfinanțare, incompatibilă cu obținerea unor performanțe, dar
și o blocare a accesului liber în cadrul Ministerului și, implicit, a
dialogului [6]. Aceasta în condițiile în care, cu mândrie, domnul
ministru a declarat că „Anul acesta (2021 n.n.) execuția bugetară pe
Sport, fără Tineret, a fost de 481 de milioane de lei. Anul viitor (2022
n.n.) avem un buget aprobat, doar pe sport, de 571 de milioane de lei.
Este cel mai mare buget aprobat în ultimii foarte mulți ani din sport.
Sunt foarte fericit de acest lucru. (…) Este o creștere semnificativă
față de alți ani și putem face planuri și pe investiții, și pe
deschiderea noilor secții, și pe bugetare de copii și juniori, și pe
sport paralimpic. Și cu siguranță ne va rămâne și pentru Liga de Aur. Ne
dorim să finanțăm federațiile în baza rezultatelor. Ne-am dat seama
după un an că foarte mulți, din păcate, nu știu să facă performanță.
Sunt puține federații organizate precum canotajul, tenisul de masă sau
înotul”[7]. Așadar, dacă tocmai unei federații organizate, demnă a fi un
exemplu, i s-a refuzat finanțarea solicitată, ne putem întreba ce șanse
au avut să obțină fonduri cele care „nu știu să facă performanță”.

În
schimb, domnul ministru a manifestat considerație pentru Președintele
Federației Române de Fotbal, reconfirmat a treia oară în funcția pe care
o deține, afirmând: „Organizarea sportului este dezastruoasă. Trebuie
să creăm un sistem în care sportivii de valoare sunt puși în față.
Îl felicit pe Burleanu pentru tot ce face și că vrea ca fotbalul
românesc să fie ce a fost odată. Vreau ca fotbalul românesc să fie
sprijinit de Guvern și să ne bucurăm de rezultatele așa cum au fost cele
din urmă cu câțiva ani” [8]. Vorbind despre o disciplină sportivă
care nu aduce decât durere în sufletele românilor prin spectacolul
grotesc al lipsei de pregătire și al eșecurilor constante și din ce în
ce mai tragice pentru viitorul fotbalului românesc, este scandalos
simplul fapt că președintele Federației Române de Fotbal este menținut
în funcție. Or, este cu atât mai ridicol și iresponsabil să fie lăudat
pentru ceea ce face, de către cel care ar trebui să fie apărătorul
sportului românesc și primul interesat să oprească declinul fotbalului
din țara noastră.

Însă aceste deziderate par departe de
intențiile domnului ministru, bugetul report pe care domnia sa l-a
obținut fiind utilizat pentru demersuri cheie precum redenumirea sălilor
de sport și a bazelor sportive [9], cu alte cuvinte, rebotezarea
vestigiilor patriei noastre. Poate ar fi deopotrivă utilă includerea acestora în circuitele turistice.

Marile
succese reputate de către domnul ministru au constat în ofensele
constante aduse conștiinței naționale a românilor. Domnia sa a demarat
promițător activitatea în anul curent prin a refuza să recite versurile
imnului național într-o emisiune televizată, afișând un rânjet jenant
(nicicum jenat) de parcă i s-ar fi cerut să facă ceva complet străin de
forul dumnealui inside. I-am reaminti domnului ministru că este
același imn care s-a intonat când a urcat în calitate de sportiv român
pe podium, purtând culorile acestei țări, de care am fi sperat că îl
leagă măcar amintirea acelor momente glorioase, dacă nu și fotoliul de ministru al României.

Ulterior,
în aceeași notă, când opinia publică a remarcat că în cadrul unui meci
de hochei din cadrul Campionatului Mondial, unii jucători din echipa
națională a României au cântat la finalul unei partide imnul „Ținutului
Secuiesc”, domnul ministru a intervenit immediate în apărarea acestora
susținând că nu se impunea intonarea imnului românesc, întrucât nu
România câștigase partida respectiva [10]. În aceeași logică, s-ar fi
impus cântarea imnului „Ținutului Secuiesc”, în cadrul unei competiții
internaționale, având culorile României pe piept, domnule prim-ministru?

Fără
a ține cont de reacțiile opiniei publice raportat la respectivul
incident, domnul ministru și-a permis să afirme că „Ceea ce pentru noi,
din punctul de vedere al ministerului, nu este nimic care lezează
într-un fel imnul statului, principiile. Este vorba de o manifestare
a lor, este vorba despre cultura maghiară, despre sentimentul lor, și
nu s-a lezat cu nimic imaginea României” [11].

Am întreba care „noi”
și care „minister”? Au avut loc consultări în cadrul Ministerului
Tineretului și Sportului, a dorit domnul ministru să afle care este și
opinia federațiilor de sport sau voința ministerului se identifică
good cu opinia personală a domnului ministru, caz în care am întreba
pe cine anume reprezentă domnul ministru din fotoliul său ministerial?
Nu de alta, dar opinia Federației Naționale de Hochei pe Gheață a fost
contrară punctului de vedere al domnului ministru și a considerat că
Ministerul Tineretului și Sportului „instigă” la atare derapaje [12].

Pe
de altă parte, am întreba care „lor”? Manifestarea sentimentelor și
culturii maghiare este una, și este încurajată din plin în România, dar
este whole inadecvată și ofensatoare când se realizează în locul sau în
distinction cu manifestarea respectului, loialității și susținerii pentru
țara pe care alegi o reprezinți. În ce competiții internaționale ați
văzut dumneavoastră acte de manifestare a culturii și sentimentelor
etnice sub culorile altei țări, domnule prim-ministru?

Bunăoară,
observăm că tendința de frondă se propagă, devine cutumă în sportul
românesc. În primăvară, după terminarea meciului de fotbal dintre Sepsi
Sf. Gheorghe și Csikszereda, pe stadionul din Giulești a răsunat
așa-zisul imn al „Ținutului Secuiesc”.

Deopotrivă, pe același
stadion, după încheierea partidei din finala Cupei României la fotbal,
dintre Sepsi Sf. Gheorghe și F.C. Voluntari meciului, s-a afișat
drapelul „Ținutului Secuiesc” și s-a intonat așa-zisul imn al acestuia,
sub privirile Președintelui Federației Române de Fotbal [13]. În plus,
domnul ministru a ținut să le transmită un mesaj de felicitare celor
două formații din Miercurea Ciuc, respectiv Sfântu Gheorghe, însă „a
uitat” să o menționeze și pe F.C. Voluntari, desigur, deloc
discriminator.

De asemenea, în urmă cu câteva zile, cu ocazia
meciului de fotbal dintre selecționatele echipelor Ungaria U18 și
Csikszereda U18, unde a fost prezent și domnul ministru, care a ținut și
un discurs în limba maghiară, echipa din Miercurea Ciuc a afișat
așa-zisul drapel al „Ținutului Secuiesc” [14].

Ca atare, toate
aceste manifestări, pe care domnul ministru le girează din funcția
publică în care se află, îl recomandă ca fiind un veritabil ministru al
„Ținutului Secuiesc”, dar nicicum al Tineretului și Sportului din
România. Un ministru care a afirmat la un second dat că „spectacolul
sportiv trebuie să apropie și să unească, nu să dezbine” [15] nu poate
să nu observe că sub oblăduirea sa se constată tot mai multe incidente
străine de respectul pe care un sportiv ar trebui să-l manifeste pentru
țara al cărei cetățean este

sau în care alege să își desfășoare activitatea.

Recentul
ordin pe care domnul ministru l-a emis, prin care se impune o pondere
de 40% a sportivilor români în competițiile naționale, în sportul de
echipă, nu „spală”, cum ar spera, imaginea domniei sale și nici nu aduce
vreun beneficiu imediat sportului românesc. Dincolo de dezbaterea
privitoare la posibila încălcare a legislației Uniunii Europene, care
reglementează libera circulație a lucrătorilor, termenul extrem de scurt
de punere în aplicare a unei atare dispoziții este mai degrabă cauzator
de prejudicii în dauna cluburilor sportive, facet semnalat de către
mai mulți reprezentanți ai acestora[16]. Conform propriei declarații,
domnul ministru recunoaște aceste aspecte, dar refuză cu obstinație
să-și modifice poziția, chiar și în cazul în care este evident că
greșește, fiind dispus chiar să genereze noi discriminări privind
aplicarea ordinului între disciplinele de sport: „Îmi asum faptul că
poate e prea din scurt. Dar eu am tras semnalul de alarmă și acum vedem
ce urmează. Mai discutăm, mai negociem. Nu, procentul nu va scădea. Nu
dau înapoi aici! Dar am putea discuta dacă, de exemplu, în cazul
fotbalului e oportun să amânăm o lună-două aplicarea. Până se pun la
punct. Pentru ei e cam din scurt, e adevărat”[17].

Or, asumare
solicităm și noi, domnule prim-ministru. Observăm că mandatul
ministrului Tineretului și Sportului este într-adevăr, cum a prezis încă
de la învestire, plin de acuzații și greșeli iar, pe de altă parte, nu
se vede niciun plan de acțiune, nicio strategie, ci doar promisiuni deșarte și controverse.

Domnul
ministru, prin atitudinea sa de încurajare a manifestărilor contrare
loialității, respectului și chiar atașamentului pe care oricare
cetățean, indiferent de etnia sa, s-ar cuveni să le arate pentru țara în
care s-a născut și în care activează, indică în mod repetat că nu are
ce căuta în funcția pe care o deține, prezența sa în Guvern reprezentând
o rușine pentru întregul Cupboard de miniștri.

În considerarea
tuturor celor anterior expuse, prin care constatăm, privitor la întregul
mandat al domnului ministru Eduard Novak, lipsa oricăror realizări și a
oricăror măsuri concrete, menite a redresa situația în care se află
sportul românesc, cât și refuzul domnului ministru de a apăra interesele
tuturor sportivilor români, fără discriminare, vă solicităm în
consecință să dispuneți demiterea de îndată din funcția de ministru a
domnului

Eduard Novak.

Cu stimă,

Liga pentru Deșteptarea României

Aureliu Surulescu – Președinte

 

Leave a Comment

A note to our visitors

This website has updated its privacy policy in compliance with changes to European Union data protection law, for all members globally. We’ve also updated our Privacy Policy to give you more information about your rights and responsibilities with respect to your privacy and personal information. Please read this to review the updates about which cookies we use and what information we collect on our site. By continuing to use this site, you are agreeing to our updated privacy policy.